Toți pentru unul și unul pentru toți

Viața e atât de frumoasă, dar uneori uităm să ne oprim și să respirăm, pur și simplu să respirăm, să ne bucurăm de soare, de natură, de faptul că existăm. De multe ori, cărăm în viața noastră lucruri care nu ne aduc bucuria, decât pe moment. Ne blocăm în rutina de zi cu zi. Ne creăm valori din nonvalori. Ne împiedicăm cu sufletul de frustrări, neajunsuri, frici și uităm să trăim cu adevărat. Uităm să ne bucurăm de faptul că avem părinți încă, de faptul că avem copiii sănătoși, de faptul că avem prieteni care ne întreabă dacă suntem bine. Oamenii de lângă noi ne fac lumea mai frumoasă și dacă se întâmplă să-ți amintești cu drag, de un loc în care ai fost, e pentru că ai fost acolo cu o persoană minunată. Niciun oraș din lumea asta nu ar avea vreun farmec fără oamenii dragi.

M-am tot gândit zilele astea la noi oamenii, la momentele dificile prin care trecem, la cei care au pierdut pe cineva, la cei care trăiesc cu frica zilei de mâine, la cei cărora le este teamă să mai creadă în omenire. Avem tot dreptul să ne simțim așa. Avem dreptul să fim furioși, să ne strigăm durerea, să căutăm răspunsuri la întrebările care ne dor, să plângem până simțim că nu a mai rămas nicio lacrimă, că sufletul s-a uscat și e nou, e gata să primească alți oameni în el, alte dezamăgiri sau bucurii. Avem dreptul să simțim absolut orice, pentru că suntem împreună. Încerc să privesc partea bună a lucrurilor și mă gândesc la faptul că acum, inimile noastre, ale tuturor oamenilor de pe planeta asta, bat împreună în același timp. Avem, cu toții, aceeași durere, aceleași preocupări. Suntem, în sfârșit, împreună. Trăim ce trăiește un om din New York, din Madrid sau din orice alt colț al lumii. Acum e ora pământului, când toată lumea s-a oprit pentru a asculta povestea celuilalt, pentru a iubi și a înțelege.

Suntem ființe fragile, lipsite de apărarea în fața naturii, dar împreună putem trece peste ceea ce va urma. E important să ne auzim unii pe alții acum, mai mult ca oricând. Cu toții tânjim după gesturi simple ca o strângere de mână, o îmbrățișare sau pur și simplu apropierea dintre doi oameni care se află într-un autobuz în același timp.  Lucruri simple de care nu ne-am bucurat la timpul potrivit sau poate ne-am bucurat, dar nu le-am dat o importanță prea mare.

Zilele acestea ar trebui să vorbim mai mult despre solidaritate, despre prietenie, despre iubire și să fim toți pentru unul și unul pentru toți. Acum, trăim durerea împreună, toți oamenii din toate colțurile pământului. Haideți să fim mai atenți la ceilalți, să-i înțelegem mai mut, să-i căutăm mai des, să le oferim ajutorul, chiar dacă nu au nevoie, să le strigăm faptul că suntem aici, pentru ei, pentru noi, pentru lume. Și când se vor termina toate astea, să nu uităm bucuria de a ajuta pe cineva. Să facem asta în continuare, fără motiv, fără justificări și nu uitați să respirați, pur și simplu să respirați!

Pe curând!